Noutăţi / detalii


Voluntar din pasiune




http://www.121.ro/content/article_print.php3?article_id=8934&page_nr=1

sursa: www.121.ro

 

A oferi cu sufletul deschis, fara a astepta ceva in schimb, este pe cat de nobil, pe atat de greu. Voluntariatul este astazi o practica frecventa si in Romania. Oamenii constientizeaza importanta implicarii lor in actiuni sau evenimente de acest gen. Dorinta de a schimba mediul in care traim sau prejudecatile de care ne lovim ne determina sa luam atitudine. Cum? Poate tocmai in asta consta frumusetea voluntariatului. Pentru ca, in acest puzzle imens, fiecare ajunge la un moment dat sa isi descopere piesa potrivita.

de Marina Rasnoveanu

La fel i s-a intamplat si Laurei Breana, o jurnalista in varsta de 47 de ani din Focsani. Laura scrie de mai bine de 14 ani la Monitorul de Vrancea. Da viata povestilor pe care le intalneste in fiecare zi in orasul ei natal, participa la conferinte si lansari, incearca sa prezinte realitatea cu obiectivitate, dar si cu sensibilitate, acolo unde este cazul. Unii ar spune, poate, ca prin articolele scrise (unele dintre ele neplatite) face tot o munca de voluntariat. Lucrurile s-ar fi oprit la acest nivel daca acum 12 ani nu ar fi realizat ca trebuie sa ajute in mod concret personajele articolelor sale. Asa ca si-a oferit serviciile Crucii Rosii. A lucrat si a incercat sa gaseasca solutii pentru oamenii strazii, pentru cei bolnavi, saraci si uitati de soarta. A participat si la interventiile de urgenta cu ocazia inundatiilor din 2005. Nu a fost usor, dar nici greu, pentru ca nicio clipa nu a simtit asta ca pe o corvoada, ba dimpotriva.

Si pentru ca piesa ei in acel puzzle numit voluntariat era mai mare decat a altora, in 2007 a inceput sa lucreze benevol pentru Fundatia 'Cartea Calatoare'. Atunci era o simpla jurnalista ce participa la o lansare. Mircea, un informatician nevazator, infiinta in cadrul Bibliotecii din Focsani o boxa pentru a implementa Sistemul Daisy, un format special destinat persoanelor cu deficiente de vedere si citire. In urma cu ceva timp, vizitase o scoala de nevazatori din Buzau si fusese impresionata de copiii de acolo. Cartile lor scrise in Braille erau, insa, imense. Un manual de clasa a II-a era cat o biblie, iar cei mici se chinuiau in fiecare zi cu munti de carti tiparite astfel. Asadar, atunci cand a realizat ca exista o solutie mult mai buna pentru accesul lor la cunoastere, a dorit sa faca si ea parte din acel proiect.

 

'Nu stiam daca am timp, daca ma potrivesc, dar am zis ca daca prin vocea mea lectiile pot fi mai prietenoase, daca prin povestile rostite de mine mainile lor se pot desprinde macar in gand de balustrada care le ghideaza in fiecare zi pasii, daca prin rostirea mea manualele nu vor mai parea o povara, atunci trebuie sa fac asta'.

Asa a ajuns lector voluntar in cadrul acestei fundatii. Trebuie mentionat faptul ca sistemul Daisy reprezinta un nou standard de creare a cartilor accesibile persoanelor nevazatoare sau cu dificultati de citire. DAISY (Digital Accessible Information System) permite reproducerea exacta a structurii cartilor tiparite, avand si alte particularitati: poti sari de la o pagina la alta, poti copia sau sublinia un pasaj, se poate relua o fraza anterioara etc.

La nivel mondial, prima carte Daisy a fost brevetata in Suedia, in 1994. La noi, acest concept este inca la nivel incipient. E greu sa schimbi prejudecati si conceptii conform carora cartile Braille sunt cele mai potrivite. Cu toate astea, Fundatia 'Cartea Calatoare' lupta inca din 1996 pentru drepturile persoanelor nevazatoare. Singurul scop este acela de a facilita independenta persoanelor cu deficiente de vedere. Folosirea cartilor Daisy este una dintre caile in care pot face asta pentru ca ofera un acces facil si nelimitat la informare si cunoastere.

Laura este fascinata de orele in care sta in fata microfonului si inregistreaza carti pentru copii si adulti cu deficiente de vedere sau citire. Munca e titanica, mult peste ce ne-am putea imagina, insa niciodata nu se plange.

'Se inregistreaza pana la 8 ore, dar la montaj raman aproximativ 5. La fiecare jumatate de ora se face pauza pentru a-ti odihni vocea. E greu fiindca trebuie sa ai dictie, intonatie, sa simti ceea ce citesti, dar in acelasi timp sa nu permiti emotiilor sa strice inregistrarea. Lectorul este cel care face primele corecturi. Scoti balbele, pocnetele sau celelalte sunete. Apoi, se face o a doua corectura pana cand sunetul ramane curat si viu. Astfel se naste o carte Daisy'.

 
 
 

A fi lector voluntar e diferit, intr-un sens pozitiv. Pentru ca intri in contact cu oameni diversi, ajungi sa te gandesti la amanunte ce devin dintr-o data importante. Constientizezi ca intre noi, cei 'normali', si ei, nevazatorii, nu sta de fapt nicio bariera. Obstacolele sunt doar in mintea noastra pentru ca prin toleranta si implicare, toti suntem egali. Laura recunoaste ca nicio alta activitate ca voluntar nu i-a adus satisfactii mai mari. Cel mai mult i-a placut sa inregistreze Pinocchio si Vrajitorul din Oz, iar momentan este implicata in proiectul '1001 de carti de citit intr-o viata'.

Referitor la satisfactiile muncii ei, isi aminteste doua episoade ce i-au demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, ca trebuie sa continue ce a inceput.

'Eram in Focsani, in boxa amplasata in biblioteca pentru copii. Un pusti de vreo 9 ani a trecut pe langa mine si m-a intrebat ce fac acolo. I-am raspuns ca inregistrez carti pentru copii ca si el, dar care nu vad cu ochii, ci cu urechile. M-a rugat sa il las sa inregistreze si el o poveste, dupa care s-a asezat in fata microfonului, vizibil emotionat si a citit cateva pasaje. La final, mi-a spus ca va mai trece si alta data pentru a inregistra o alta poveste pentru un alt copil care vede cu urechile'.

Ori de cate ori e in studio, se gandeste la acel baietel si la ceilalti copii ce pot vedea prin intermediul ei. Unele biblioteci din tara au incercat sa atraga voluntari pentru a duce aceste carti si playere Daisy acasa la persoanele nevazatoare. Laura nu este de acord cu aceasta initiativa. Cartile si playerele Daisy sunt disponibile in aproape toate bibliotecile din tara. Important este ca persoanele nevazatoare sa se duca efectiv la biblioteca, sa imprumute carti exact ca toti ceilalti tocmai pentru a nu se simti respinsi sau izolati, pentru a avea o viata ca noi, toti ceilalti.

Acum cativa ani, la Festivalul International de Film Transilvania de la Cluj s-a organizat o vizionare de film la care au participat in premiera nationala peste 100 de persoane nevazatoare impreuna cu insotitorii lor. Filmul rula normal pe ecran, iar persoanelor cu deficiente de vedere li s-au oferit casti pentru a viziona filmul in format Daisy. Laura a participat atunci la 'crearea filmului'. Isi aduce aminte si acum modul in care incercau sa redea fiecare moment al fimului, emotia, gesturile, cadrul, peisajul. Pe langa asta, replicile trebuiau sa intre exact ca in film.

'Mi-a fost teama ca nu vom reusi. In timpul filmului, m-am dus in fata salii, pitita dupa un stalp si am privit chipurile celor de pe scaune. Ceea ce m-a facut sa plang de-a dreptul si sa simt ca niciun efort nu e prea mare, a fost sa vad ca la toate scenele din film toti cei prezenti - vazatori sau nevazatori - reactionau la fel'.

Atunci, acolo, barierele se daramasera, iar pentru asta nu fusese nevoie decat de putina bunavointa. Laura nu si-a propus sa fie voluntar, desi nici acest inceput nu e unul gresit. La ea toate au venit pe parcurs. Lucreaza la ziar de 14 ani si este voluntar de 12. Stie ca nu ar putea trai fara sa scrie, dar, in acelasi timp, voluntariatul e cea mai mare pasiune a ei. Va continua sa scrie, asa cum va continua sa ajute oamenii, intr-un fel sau altul. Pentru ca, odata ce ai fost voluntar, nu te mai poti lasa. Cazurile, oamenii sau ocaziile incep sa se iveasca la tot pasul, stiind parca faptul ca tu esti unul dintre aceia ce pur si simplu nu pot sta pe margine.

 
 
 
 
Afişează lista de noutăţi