Noutăţi / detalii


Ce sunt cărţile Daisy pentru mine?




Ma numesc Burghelea Mariana Daniela. Am 34 ani. Sunt profesor de psihopedagogie speciala la Scoala Speciala “Maria Montesori” din Bacau dar lucrez  si la Asociatia “Sprijin pentru parinti”, Centrul de zi “Norocel”.

Am absolvit Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” din Bacau, Facultatea de Inginerie, profil mecanic, sectia UTIA din cadrul Universitatii “Vasile Alecsandri” dim Bacau, iar acum sunt studenta in anul II la Facultatea  de Psihologie si Pedagogie din cadrul Universitatii “Spiru Haret” din Brasov la sectia Pedagogie.

Sunt persoana cu deficienta senzoriala de vedere, cecitate totala. Pierderea vederii s-a petrecut acum 7 ani. In acea perioada lucram la Targu Frumos ca profesor preparator.


Ce sunt cartile daisy pentru mine?

Ca sa intelegiti ce reprezinta cartile daisy pentru mine va trebui sa va explic ce reprezenta cititul si mersul la biblioteca inainte de a-mi pierde vederea.

In copilarie scoala, biserica, biblioteca au reprezentat un lucru foarte important in viata mea.  Asa am inteles eu de la familie, de la prieteni, de la scoala ca trebuie sa fie. Probabil, felul in care mi-au fost prezentate aceste institutii, mi-a placut, m-a incintat, asa ca, le-am adoptat ca atare, cu simt de raspundere.

Cel mai des mergeam la biblioteca in vacante.  Zic asa, pentru ca in vacante citeam mai multa lectura suplimentara. Mersul la biblioteca devenise pentru mine ca un ritual: imi asezam cu grija cartile ce urma sa le inapoiez pe masuta din hol, ma uitam in oglinda minute intregi, ca tinuta mea sa fie corespunzatoare, fara cusur, apoi imi luam cartile de pe masuta, le tineam la piept cu mare grija si porneam spre biblioteca. De cum intram in biblioteca simteam o emotie pe care nu pot sa o descriu.

Ca si cum ceea ce eu aveam strins la piept era o asa mare comoara  incit  responsabilitatea mea ca aceasta sa ajunga la destinatie intacta era si mai mare. Intram in biblioteca si parca deodata inima imi lua razna si picioarele si miinile imi tremurau usor. Urcam scarile, apoi parcurgeam tot holul acela lung pina ajungeam la sala destinata copiilor. Bateam la usa si salutam politicos. Ii inmanam bibliotecarei cartile si asteptam putin incordata dar si bucuroasa  ok-ul acesteia. Cand privirea ei se intilmea cu a mea si-mi confirma ca misiunea mea fusese indeplinita, zambeam usor si ma intorceam pe calcaie si alergam spre rafturile pline de carti care  parca, doar pe mine ma asteptau.

Atmosfera aceea, multitudinea cartilor diferite, mai mari, mai mici, mai noi, mai vechi, mai ilustrate...ma fascina, ma faceau sa  ma simt in al noualea cer. Dar mirosul acela, mirosul acela mi-a ramas imprimat in suflet, in minte, in nari!  E un miros pe care nu il mai intilnesti nici la librarie, nici macar la anticariat, e un miros unic!

Si tot asa, ani de-a randul, pina cand un doctor specialist in boli de retina de la Timisoara mi-a spus ca daca vreau sa mai vad, sa citesc doar ceea ce este strict foarte important. Si uite-asa, ani de-a randul nu am mai intrat in acel loc pe care il adoram.  Probabil ca au mai fost si alti oameni care au avut aceeasi suparare ca a mea si pentru ca au fost mai isteti s-au gandit sa inventeze cartile Daisy. Pana la urma tot mi-am pierdut vederea.

 

Si acum va intreb eu: Ce inseamna cartile daisy pentru mine?

Probabil ca nu voi mai simti niciodata placerea de a tine o carte in mina si de a o citi cu ochii, dar faptul ca pot sa merg din nou la biblioteca, in locul acela atit de drag mie, ca pot sa imprumut o carte dintr-un loc unde merg toti oamenii, ma fac sa simt ca am mai facut un pas inainte.

Adica simt ca sunt egala cu toti ceilalti oameni, macar din acest punct de vedere. Ba, chiar cred, ca vazatorii ar trebui sa fie invidiosi pe noi, pentru ca, in timp ce ascultam o carte putem sa facem si altceva, nu?

Unii spun ca daca vrei sa citesti poti gasi de toate pentru toti pe internet. Ok, asa e, dar vocea sintetica a Jaws-ului nu poate inlocui niciodata o voce umana.

Toti lectorii cartilor Daisy sunt foarte buni. Noua (mie si sotului meu) ne-a ajuns la sufletel parca mai altfel, Laura Breana.

Plus de asta, aparatele Victor Reader sunt foarte usor de folosit si iti ofera multe facilitati: poti sa citesti cartea in parc sau unde vrei tu, poti sa o opresti si sa o asculti mai tarziu de unde ai ramas, poti sa o navighezi din capitol in capitol, poti sa-ti pui cate semne de carte doresti, etc.

Dar sa stiti ca si acum simt aceleasi emotii ca in copilarie cand merg la biblioteca.

Afişează lista de noutăţi